Parcursul artistic al Sofiei Matei și evoluția certă în această direcție, vizibilă în scurtul timp scurs între prima expoziție personală din mai 2021 și sfîrșitul aceluiași an, m-au inspirat în ideile mele curatoriale, ce s-au concretizat, într-u final, în organizarea aceastei expoziții, TANDEM. Ideea de a pune un copil de 12 ani, aflat abia la început de drum, alături de o artistă cu experiență și notorietate, cum este Cerasela Dragoș AvanuC, poate părea să aibă un mare risc de reușită, dar n-am avut nici cea mai mică îndoială că Sofia se va ridica la nivelul așteptărilor mele. Ceea ce s-a și întâmplat!
Gândul expunerii alături de Cerasela, pe care o iubește și o admiră foarte mult, a declanșat asupra ei o avalanșă a inspirației, susținută în mare parte de cunoștințelor asimilate în urma lecțiilor de pictură, dar și de biblioteca vizuală interioară pe care și-a clădit-o în permanență prin desele vizitele la muzee și expoziții de artă.
Tematica generoasă pe care am ales-o pentru această expoziție, cea a instantaneelor din călătorii, a peisajelor citadine sau a reprezentării unor clădiri celebre, a fost îmbrățișată de Sofia cu mult entuziasm, ce transpare în toate compozițiile pe care le-a conceput pentru acest eveniment.
Fie că este Veneția, Florența, India sau Istanbul, Sofia decupează crâmpeie din realitate și le duce în lumea ei de copil, metamorfozându-le sub impulsul unei viziuni inedite și învăluindu-le într-o atmosferă specifică temperamentului ei plin de inocență, rezultatul final fiind ceea ce vedem astăzi: compoziții pline de culoare și dinamism.
Pe de altă parte, compozițiile Sofiei au și o complexitate ce îi depășește vârsta. Astfel, remarcăm în acestea un amestec de copilărie și de maturitate, mascată însă de joc, pe care mai rar îl întâlnești în lucrările unui copil de numai 12 ani. Poate nu ne-am gândit, dacă n-am fi știut de la început, că artistul care a redat Veneția într-o manieră plină de exuberanță coloristică, așa cum vedem în lucrările Love in Venice, La Serenissima sau Barcarole, este același copil care a construit cu virtuțile unui mic grafician acele compoziții precum Citadin, Medici’s Inheritage sau Moștenire, lucrare cu care, de altfel, a obținut în 2021 Marele Premiu la Concursul „70 de ani aniversari – Porți spre trecut, ferestre spre viitor”organizat de Palatul Copiilor din Timișoara. Observăm importanța pe care Sofia o acordă atât desenului, cât și culorii, ceea ce se reflectă cel mai bine în maniera în care își structurează mereu suprafețele picturale, chiar ea recunoscând că iubește deopotrivă atât pensula și acrilicele, cât și penița și tușul.
Abordarea simultană a limbajului grafic și a celui pictural e poate remarca și în seria de lucrări realizate pe hârtie colorată, Sofia demonstrând și în cazul acestora că are capacitatea de a sintetiza elementele arhitecturale ale unor clădiri celebre și de a le reda în stilul ei, fără a le știrbi cu nimic caracteristicile definitorii. Profitând din plin de suporturile colorate ale hârtiilor, care oferă un sprijin în plus demersului ei artistic, Sofia redă în compozițiile sale câteva costrucții emblematice, precum Sagrada Familia a lui Gaudi, Taj Mahal, Biserica Sf Sofia din Istambul sau Opera din Sidney, păstrând același tonus și simț al culorii, pe care i l-am remarcat încă de la primele lucrări, realizate cu ani în urmă. Fastuozitatea cromatică și desenul plin de spontaneitate cu care sunt realizate aceste compoziții ne dezvăluie potențialul creativ pe care Sofia îl are din plin.
Privit din perspectiva acestei expoziții, talentul nativ, dorința inepuizabilă de învățare și de stăpânire atât a tehnicilor de pictură, cât și a limbajului plastic îmi întăresc convingerea că Sofia Matei va avea în continuare un frumos parcurs artistic, care-i va aduce multe satisfacții și o va susține în atingerea țelurilor pe care sunt convinsă că deja ș-i le-a conturat.
Roxana Bărbulescu, critic de artă
